Pe genunchi, dar neînvinși.

– De unde ești?

– Din Ucraina.

– Din ce oraș?

– Nikolaev.

– Și ai plecat singură cu copiii?

– Da.

– Și tatăl lor?

– Tatăl n-a putut veni aici, au spus că toți bărbații trebuie să rămână în Ucraina.

– Și ce ai de gând, unde vreți sa mergeți?

– O să mergem în Polonia.

– Aveți rude acolo?

– Nu, doar că nu avem de ales.

– Și plănuiți să stați mult acolo?

– Sper că nu, dar se pare că va fi nevoie.

– Ce s-a întâmplat cu casa voastră?

– Nu mai avem casă.

– De ce?

– A fost distrusă de ruși.

Acesta este un dialog purtat între un reporter român și o mamă ucraineancă care își ținea strâns la piept copilul de câțiva anișori. Probabil că era speriată, obosită, flămândă și înghețată din pricina frigului ce se așternuse în acea noapte peste vama Siret. Cu toate acestea, pe tot parcursul interviului, fața mamei era senină deoarece un zâmbet sincer, contrar cu ororile ce se petreceau în țara ei, îi acaparase chipul. Încerca să își liniștească cele 2 micuțe care probabil văzuseră prea multe pentru vârsta lor.

La nord de vamă războiul este în toi. De zile bune Ucraina rezistă eroic contra asupririlor ruse. Nimeni nu s-ar fi gândit că o țară atât de mică precum Ucraina ar putea să țină piept unei puteri militare și economice precum Federația Rusă.Dedesubtul păturii nedreptății și prigonirii, ucrainienii strigă cu ochii în lacrimi și plini de speranță: ,,Glorie Ucrainei”.

Internetul ne-a dezvăluit în aceste zile imagini parcă desprinse din filmele apocaliptice. Nu aș fi crezut niciodată că în secolul 21 voi vedea oameni ascunși în stațiile de metrou, copii bolnavi tratați în buncăre și femei cu arme în mâini. Printre toate aceste imagini, una dintre ele mi-a rămas bine întipărită în minte: în piața principală din Harkov, mai multe suflete stau pe genunchi și se roagă. Ai zice ca aceasta imagine nu se potrivește cu peisajul sumbru al războiului, însă aceasta reflectă cu fidelitate soluția la care omul de secol 21 tinde să o lase printre ultimele și anume : CREDINȚA.

Un recensământ din 2010 ne-a arătat că în Ucraina creștinismul are un procent de peste 80% ceea ce este puțin bizar din perspectiva vestică a Europei. Ucraina a rămas de-a lungul timpului o țară cu ,,frică de Dumnezeu” iar această speranță de victorie împotriva puterii net superioare a Rusiei izvorăște din promisiunea cerului: ,,dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” – 2 Cronici 7:14

Lumea aceasta este aproape de capătul ei. În ultimele zile ne-a fost dat să vedem păcatul în una din cele mai crude stadii ale sale, însă Tatăl nostru nu uită de copiii Săi, ci îi îmbărbătează cu binecuvântări cerești care șterg orice lacrimă și dezgroapă speranța de care noi si mai ales poporul ucrainean, avem nevoie:

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. – „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” – Psalmul 91

Privind în sus, nu ne vom pierde nicodată nădejdea!