Ești fericit?

Puteți constata cu stupoare că acest cuvânt “fericire”, atât de uzat în zilele noastre, 𝗡𝗨 se găsește în Dicționarul Enciclopedic Român, apărut la Editura Polirom în anul 1964 (s-a ocupat Fratele cel Mare și de asta:)) ). S-ar putea ca editorii comunișți, respectiv ateii acelor timpuri să nu fi cunoscut, dacă nu fericirea propriu zisă, nici măcăr însemnătatea cuvântului fericire? Încă o dovadă că într-o societate ateistă, fericirea este o noțiune străină, atăt pentru conducătorii acesteia, cât și pentru populația de rând. După un dicționar mai recent, fericirea este “starea de mulțumire sufletească deplină”.

Se spune că marele Goethe ar fi declarat că nu-și aduce aminte să fi fost cel puțin o singură zi, în viața sa, cu adevărat fericit. Atitudinea lui se reflectă și în scrierile sale, în special în romanul “Suferințele tânărului Werther” care după publicare a pornit un fenomen în masă “febra Werther” în care bărbați tineri din Europa, copiind stilul vestimentar al protagonistului, ajungeau până chiar și la gestul final al cărții, sinuciderea. Danemarca și Italia au interzis romanul în acea perioadă.

Contrar părerii lui Goethe că în suferință, neajunsuri și necazuri nu există fericire, filozoful ateu Nietzsche a concluzionat că nu putem experimenta fericirea, scoțănd din ecuație “grozăviile, lipsurile, sărăciile de tot felul, momentele de cumpănă, încercările nereușite”. El a citit cuvintele lui Iov,eroul biblic, lovit de mari nenorociri care declară la un moment dat: “Mă așteptam la fericire, și când colo nenorocirea a venit peste mine, trăgeam nădejde de lumină, și când colo a venit întunericul.” (Iov 30:26). Cu alte cuvinte, fericirea nu ar putea exista fără suferință și dezamăgiri, așa cum lumina nu poate exista fără umbră.

Într-una din cărțile sale, R. Wurmbrand scria: “Există o poveste, despre un om bogat care era foarte bolnav. I s-a spus că se va vindeca numai dacă va purta cămașă unui om fericit. El a trimis pe slujitorii săi să găsească un om fericit și să cumpere de la el cămașa, oricât de mult ar costa. Însă servitorii n-au putut găsi niciun om fericit. Fiecare era invidios pe fericirea altuia, sau dorea mai mult decât poseda, sau era ros de ambiții de neatins. După multă căutare, au găsit în sfârșit un tăietor de lemne, gol până la mijloc, care-și făcea munca lui grea cu voioșie, cântând în același timp. Ei l-au întrebat: 𝗘𝘀𝘁𝗶 𝗳𝗲𝗿𝗶𝗰𝗶𝘁? La care el răspunde: 𝗣𝗲 𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻. Atunci i s-a oferit o sumă mare pentru cămașa lui. Din nefericire, n-aveam cămașă.” Iată deci, că și fără cămașă, cineva poate fii pe deplin fericit. Dar fără Dumnezeu, fericirea este pur iluzorie. De la El vine această stare, El a creat-o și la El o putem regăsi cu adevărat.

“Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea.”~ Psalmi 84:5

Autor : Odette Romanu